Zamescu's Blog

Victoria patinoarului

zamescu — Mon, 08 Mar 2010 18:12:31 +0000

Mult aşteptata confruntare ruso-canadiană din cadrul olimpiadei albe de la Vancouver s-a consumat frustrant de repede şi departe de aşteptări. Īntîlnirea, văzută de specialişti drept singura finală posibilă, a avut un istoric scurt, concret, lipsit de substanţa unei mari confruntări; selecţiile şi tactica deosebit de falimentare ale ruşilor au dus la un rezultat neverosimil în favoarea canadienilor.
Contraponderea NHL ului, aşa numita ligă KHL a dat lotului rus două linii principale, linii neobişuite cu durităţile şi chiar dimensiunile patinoarului din NHL. Aici trebuie să menţionez şi faptul că patinoarele din liga nord americană au dimensiuni mai mici decît cele europene, fapt cu repercursiuni importante asupra controlului şi vitezei de reacţie şi decizie ale jucătorilor.
Dorinţa factorilor de decizie ai lotului rus a fost – probabil- să demonstreze valoarea campionatului intern , lucru care s-a dovedit a fi fatal pentru reuşita sportivă.

Disperare şi tristeţe

zamescu — Mon, 22 Feb 2010 14:47:39 +0000

La un an după tragicul eveniment al uciderii lui Marian Cozma, clişeul oribilului şi al mizeriei absolute bîntuie luna lui Februarie. Faptele criminalilor coroborate cu declaraţiile acestora ( făcute publice în cele mai dese rînduri) transferă situaţia aspiraţiei spre absolut a sportului cu reguli către relativitatea unei lumi animalice. Nu contează etnia sau profesia autorilor- ci felul de a fi- nu poţi justifica o crimă parşivă în spatele unui dans “provocator”, nu poţi omorî un om pentru că nu-ţi place prezenţa sa într-un anumit loc sau pentru că “ ai chef de scandal”.
S-ar spune- şi pe bune dreptate cred- că sunt idealist dar amestecul purităţii întrecerilor sportive cu mizeria “cluburilor”- văzute drept motor al întrunirilor nocturne, unanim acceptate în locul altor feluri de distracţii- aduce un aer de profundă tristeţe existenţială.

Īn faţa celei mai mari provocări

zamescu — Wed, 03 Feb 2010 15:47:44 +0000

Īn week-end ul care vine se va decide soarta naţionalei de rugby masculin a României privind participarea la turneul final al Cupei mondiale de anul viitor din Noua Zeelandă. Trebuie sa obţinem maximum din partidele pe care le vom juca, astfel că momentul este unul cu totul si cu totul special pentru rugby ul romînesc. Dacă vom pierde, vom rata prezenţa la mondiale pentru prima dată în istorie…Presiunea va fi imensă iar un eventual eşec va atîrna greu asupra soartei şi investiţiilor din sportul cu balonul oval din ţara noastră.
Greu de comentat într-o manieră exhaustivă motivele pentru care în mai puţin de 20 de ani am ajuns din potenţiali participanţi în Turneul celor cinci naţiuni (transformat ulterior în Turneul celor şase naţiuni-prin includerea în competiţie a Italiei în detrimental ţării noastre) la situaţia în care ne aflăm acum. Lipsa investiţiilor, lipsa mediatizării, lipsa infrastructurii, lipsa de profesionalism şi selecţie în rîndul juniorilor, lipsa cadrelor pregătite sunt doar cîteva motive ştiute…restul există într-un subsidiar nocturn..inexplicabil, inexorabil (ca în majoritatea lucrurilor care merg prost şi se prezintă ca imposibil de redresat) dar care se transformă în acelaşi timp într-un veritabil potenţator al non-performanţei.
Probabil gravitaţia ce ne apropia de lumea mare a rugby ului prin participarea la mondiale ne mai menţinea un target media (scăzut ce-i drept, dar măcar prezent); un eventual eşec ne va îndepărta de tot de orbita centrală a acestui sport sau…poate ne va face bine (uneori e mai bine să distrugi tot ce era înainte pentru a putea reconstrui sănătos)…dar mi-e teamă că acest minim raţionament e mai mult valabil pentru alte domenii şi mai puţin pentru rugby!

Nkosi sikelel iAfrika

zamescu — Mon, 01 Feb 2010 17:16:22 +0000

Deşi reprezintă imnul de stat al Africii de Sud, traducerea sintagmei –des intîlnită între băştinaşii din partea de Sud a continentului negru- “ Dumnezeu să binecuvînteze Africa” se potriveşte de minune pentru recent încheiata cupă a Africii pe naţiuni desfăşurată în Angola. Impuşcături, fotbalişti şi oficiali ucişi, echipă retrasă inainte de începerea competitiei, recorduri de selecţii şi o naţiune care triumfă a treia oară consecutiv- Egiptul. O naţiune care deşi pierduse calificarea pentru mondialele din 2010 s-a regăsit de o manieră impresionantă, distrugînd în semifinale chiar echipa ce o eliminase în barajul pentru turneul final din Africa de Sud de anul acesta!
Odată cu acordarea trofeului şi festivitatea de încheiere a Cupei Africii rămîne un gust sensibil –dacă nu amar cel puţin ciudat- despre competiţie, organizare, paradoxuri inexorabile care fac din Cupa Africii pe naţiuni o întrecere specifică, colorată de contextul existenţial al unui continent puţin înţeles multora dintre noi. Dacă acţiunile rebelilor îşi pot găsi explicaţii în fel şi fel de chestiuni politice, stilurile de joc ale naţiunilor africane, pasiunile şi puerilitatea unora dintre jucători, coroborate cu stîngăcii de arbitraj majore şi gazoanele de un verde gălbui, oferă un spectacol superb de culoare şi geografie fotbalistică.

Istorie

zamescu — Mon, 01 Feb 2010 16:35:17 +0000

Dincolo de aşteptările specialiştilor- pentru Campionatul European de handbal masculin- exista în sufletele unora o urmă de speranţă firavă ca Franţa( deja campioană olimpică şi mondială) să nu cîstige un nou titlu; un nou titlu care ar fi desăvîrşit o triplă cunună cu lauri pentru echipa lui Claude Onesta, Nikola Karabatic, Daniel Narcisse si ceilalţi jucători ce formaseră lotul! Antipatia faţă de echipa franceză nu reprezenta decît simplitatea unui sindrom comun şi sută la sută omenesc, un sindrom care de multe ori ne face să ne plictisim de Federer, de Lance, de Michael Shumacher( fie din invidie individuală, fie din teama de a trăi evenimente epopeice) deşi ceea ce realizează ei nu este altceva decît istorie în stare pură! E demn de a cerceta aceste trăiri umane de-a lungul timpului pentru că ar fi deosebit de interesant – cred- să vedem dacă Napoleon, Hitler, Lenin, Carol sau alţii mai apropiaţi cum ar fi Pele sau Maradona, Bjorn Borg au fost sau nu supuşi unui astfel de sindrom al antipatizării datorat măreţiei lor!
Ca în majoritatea acestor situaţii –sindromul de invidie mentală colectivă faţă de realizările contemporane ale cuiva s-a distrus iar Franţa a triumfat fără prea mari probleme în finala europenelor de handbal masculin.

In asteptarea Olimpiadei

zamescu — Fri, 01 Jan 2010 14:53:57 +0000

Target ul principal al inceputului de an in sportul international va fi reprezentat fara indoiala de intrecerile de iarna de la Vancouver! In cadrul acestora, intrecerea de hochei masculin va fi urmarita cu sufletul la gura pentru ca propulseaza ca vedete starurile NHL ului. Disputele se anunta deosebit de captivante intrucit consemneaza un duel al favoritelor principale nemaiintalnit, intre tara gazda si una dintre cele mai puternice echipe ( Canada) si echipa Rusiei, cu un lot burdusit de vedete aflate in pragul de a depasi recorduri eterne in liga nord-americana!
Cred cu tarie ca lupta se va da la nivelul disciplinei si al spiritului de echipa…cei care vor reusi sa se adapteze mai bine si sa-si coaguleze fortele intr atat incat sa arate ca o echipa si nu doar ca o insiruire de bijuterii ce arata bine vor cuceri mult dorita medalie de aur!

Trefilov

zamescu — Wed, 23 Dec 2009 09:27:58 +0000

Mai sunt cateva minute…Levina e adusa pe banca cu ajutorul staff ului medical si al colegelor de echipa..transpiratia nu conteneste sa-i curga pe tample dar pentru o clipa ramane nemiscat cu mainile in solduri parind transpus spre alta dimensiune existentiala!
Dmtrieva rateaza un sapte metri… se aseaza cat mai departe de el…Insa o vede!..Mimica fetei, tonalitatea si gesturile par rupte dintr-un film ce subliniaza ca tocmai-nu asa se face!
Tourrey isi revine si nu mai exista niciun dubiu: Rusia este pentru a patra oara in ultimele cinci editii campioana mondiala! Pe podium observam extravaganta Suslinei…bucuria adolescentina a Khmyrovei, topaiala si enorma bucurie din lotul rusoaicelor!…El nu a venit! Nu-l intereseaza medalia…sau poate e mai constient ca oricare dintre noi de relativitatea unei victorii…sau poate urletele si transpiratia din timpul partidei erau pentru a le ridica-pe ele-iar acum sunt acolo unde si-a dorit el…maurul si-a facut datoria..dar nu cred ca va pleca! Rusii il apreciaza si il vor lasa sa-si continue marsul triumfal catre topurile competitiior de handbal feminin!

La un an dupa

zamescu — Tue, 15 Dec 2009 09:17:50 +0000

Finala K1 de anul acesta a urmat scenariul de anul trecut in proportie covarsitoare! Ce a diferit este doar modul in care Badr Hari-de departe cel mai spectaculos si talentat luptator-a pierdut fara drept de apel si oponentul din marea finala ( Semmy Schilt eliminandu-l pe Bonjasky in semifinala)! Daca acum un an pierdea in urma unui act irational si lipsit de sportivitate, anul acesta luptatorul marocan nu a avut discernamantul de a putea lupta tactic in finala! Entuziasmul si elanul i-au luat parca mintile si in loc sa fuga de lupta, s-a avantat mai mult inspre ceea ce avea sa-i aduca loviturile decisive! Poate la anul va mai evolua si va pierde macar in trei reprize! ..Visez probabil!

Eternele regrete de Decembrie!

zamescu — Tue, 15 Dec 2009 09:00:24 +0000

Nu e niciun secret ca luna de final a anului trimite sperantele romanilor catre competitiile de handbal feminin- fie intrecerea europeana, fie cea mondiala. Anul acesta, pe un puternic val de incurajari ale mass mediei , romancele sperau la ” o medalie” sau- mai sus chiar -la aur!
Nu de putine ori, aceeasi luna Decembrie a taiat elanul spre “metale pretioase” al fetelor din handbalul romanesc! Anul acesta nu a facut exceptie -exceptia din 2005 tinde sa fie din ce in ce mai departata- romancele esuand lamentabil inca din faza grupelor pirincipale!
Motive, intrebari, tensiuni, regrete, toate tind sa devina o constanta pentru aceasta luna! Nimic nu e explicabil rational, totul tine doar de ” un dram de noroc” conform unor jucatoare! Avand in vedere aceasta judecata si backround ul antinorocos pe care l-am acumulat in atatea editii, cred ca e indicat a ne linisti in aceasta luna pentru mult timp de acum incolo!

Invincibila Africa de Sud

zamescu — Sun, 30 Aug 2009 08:40:06 +0000

Tot in timpul acestei veri are loc-anual- ( si vorbesc in deplinatatea actualitatii competitionale) a doua intrecere ca valoare in cadrul rugbyului inter tari; asa numita competitie Tri Nations care aliniaza primele trei natiuni ale acestui sport Noua Zeelanda, Australia si Africa de Sud. Turneul din acest an se “dorea” a fi un turneu in care Australia si Noua Zeelanda sa umbreasca performantele din ultimul timp ale Africii de Sud ( intre care si victoria din finala campionatului mondial 2007) dar lucrurile nu au stat nici pe departe asa. Africa de Sud a marsaluit constant obtinand pana in acest moment al competitiei doua victorii cu Noua Zeelanda si doua cu Australia, victorii care nu numai ca o plaseaza in pole position pentru castigarea trofeului dar fac din nationala ” springboks” o nationala invincibila practic in ultimele meciuri oficiale.
Secretul fortei de joc a “antilopelor” se pare ca este pachetul de inaintare unde se remarca linia a doua formata din coechipierii formatiei Bulls, Victor Matfield si Backis Bota, excelenti atat la margini cat si la inaintare, apoi pot fi evidentiati pilierii John Smit ( capitanul echipei) si Mtawarrira, Bismarck Du Plessis( taloneurul), care formeaza linia intai dar si flankerii Schulk Burger si Juan Smith. La inchiderea pachetului de inaintare se afla un jucator in mare forma si in mare ascensiune, este vorba de Pierre Spies, echipierul aceleiasi echipe mai sus mentionate-Bulls- castigatoare a ” Super 14″. De asemenea linia de trei sferturi a Africii de Sud are in componenta sa jucatori precum Fourie Du Preez( mijlocasul la gramada), Morne Steyn( mijlocasul la deschidere, Jan de Villiers si Jaque Fourie ca centri, Bryan Habana si J.P. Pietersen ca extreme si Francois Steyn ( urmasul celebrului Percy Montgomery) ca fundas. Cu o asemenea echipa, Africa de Sud poate domina competitiile de rugby mult timp de acum incolo. Ramane de vazut cum vor gestiona jucatorii, stafful si conducerea rugbyului sud african momentul de maxim profesional prin care trec.